Sectia de Convalescenta

PROIECT

                      SECŢIA DE CONVALESCENŢĂ  

         (din cadrul Adăpostului de Tranzit Timişoara)

   În cursul anului 2010, Adăpostul de Tranzit al Fundaţiei Timişoara ’89 a  deschis Secţia de Convalescenţă, în cadrul protocolului de parteneriat al fundaţiei cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă şi Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă din Timişoara.

  Secţia dispune de un număr de 10 de locuri de cazare destinate unor cazuri sociale deosebit de grave (care au suferit accidente, operaţii sau traumatisme majore) aduse de serviciile de ambulanţa sau Smurd şi care, (după cele 3 zile premise legal de staţionare în spital)  fiind fără locuinţă, au nevoie de adăpost, hrană, medicaţie şi îngrijire. 

   În cazul unor situaţii speciale, numărul de paturi afectate bolnavilor din secţie va fi suplimentat prin extindere în întreaga capacitate a adăpostului, capacitate care totalizează un număr de 24 locuri de cazare.  

    Trebuie subliniat că fără a beneficia de găzduirea fundaţiei, de îngrijire, medicamente, hrană şi igienizare (pe scurt: de serviciile complete de asistenţă socială de urgenţă)  aceste persoane sunt condamnate să eşueze în stradă cu viaţa pusă în pericol.

          Deşi personalul fundaţiei este foarte redus şi întreaga activitate de întreţinere, (birouri, spaţii adiacente etc.) este acoperită doar de un singur îngrijitor, bolnavii în convalescenţă sunt ajutaţi (pe principiul întrajutorării) de ceilalţi beneficiari adăpostiţi în şi de fundaţie, persoane care sunt din punct de vedere fizic apte să desfăşoare ocazional şi de ori de câte ori este nevoie activităţi de para-asistenţă socială.

          Convieţuirea în comun se face pe principiile Coloniei Sociale, concept care valorifică reciprocitatea şi resursele fiecărui beneficiar-membru, iar în cazurile unor beneficiari cu afecţiuni psihice, procedurile terapiei ocupaţionale. Astfel, prin tot complexul de activităţi (igienizare colectivă, prepararea hranei în comun sau individual, contribuţie la întreţinerea spaţiilor de locuit) beneficiarii fac paşi importanţi în sensul viitoarei lor integrări într-o viaţă independentă sau, în cazurile mai dificile (generate de probleme de sănătate, pensii foarte mici sau absenţa totală a unor rude), a modului de convieţuire armonioasă şi eficientă - prin întrajutorare – într-o microcomunitate.